Bucureștiul pierdut

Astazi dragii mei admiratori umani s-au hotarat sa mai toaleteze un pic copacul in care locuiesc; i-am inteles, fiind singurii din zona ce se mai ocupa de bariera verde ce ii inconjoara, asa ca m-am decis sa ies la un zbor matinal prelungit.

Zic sa o iau spre Romana, sa simt mirosul de cafea si de metrou ca sa ma dezmeticesc mai bine. In zbor, lucru ciudat, dau de o alta surata matinala ce venea vertiginos spre mine. Nu tu stanga, nu tu dreapta, haha, avea chef de jocuri, fie... (Buf!) Fie pe naiba, iar a spalat femeia de servici geamurile cladirii noi de sticla.

Hai ca nu-i bai, ma scutur un pic, imi trag sufletul pe o banca, de acelasi suflet dau sa traga insa si o haita de dulai.

Nu apuc sa le dau binete ca aripile mi-o luara inainte intr-o casa darapanata. Putina liniste, racoare, intuneric, praf dar se accepta, ce sa mai casuta din poves... (casuta se zgaltaie zdravan, din acoperis se desprind grinzile). Aeeeeeeer, aeeeer, cer liber, ptiu doamne ce mai sperietura, aripile nu stiu sa citeasca “Pericol de prabusire”.

Atata zburatura, e timpul pentru bagat ceva la ghiozdan. Sa incercam doi trei viermisori cu iarba verde. Dau sa ma opresc in Parcul Modrogan, nenea de la paza iese din cea de-a mia gheretea alba de PVC si urla la mine sa-i arat buletinul, nu intelege ca sunt pasare si ma ameninta cu mersu la sectie pentru declaratii. (Zvarr) Pa si pussy draga paznice, ma multumesc eu si cu tonele de gunoi de pe strazi, ia sa vedem ce gasim pe asfaltul de la Victoriei.

Picioare, aaaaaa, auuuuu, pff pute, doamna aia e pana mea!  Nenea nuuuuu! (Zvarr) Haooooos, revin pe straduta mea,   am si acolo un trotuar la fel de bun. Da perfect, uite si jumatate   de sobolan, da are spinarea gustoasa, uite-l si pe vecinul cum parcheaza, hai da-i mai in fata ca mai ai pana la gard, hai mai   dai, iti zic eu cand sa te opresti, ha.... (O bufnita a murit strivita    in plin trotuar e un sofer neatent, mai multe detalii la stirile de la ora 17:00)

E, e aer curat, e, e liniste. Si fara masini, si copacul meu arata bine, si am iarba sub el, si uite mi-au pus chiar si o bancuta la poarta. Pun pariu ca diseara o sa avem si lumina pe strada, da da, si nu o sa mai ploua toamna in pod. Si am auzit ca toate cladirile din sticla or sa aiba o inaltime fixa, o sa pot zbura fara probleme, si am mai auzit ca o sa consolideze toate casele vecine, asa mult ma bucur pentru prietenii mei. E, e verde, e verde crud, gustos.

Autori : Oana Mangiurea şi Dragoş Chirilă, echipa 9 Bufniţă